Cu gratie prin Delta Dunarii

Egreta, membra a familiei Ardeide, este una dintre cele mai frumoase si gratioase pasari ale Deltei Dunarii. Recunoastem o egreta dupa aspectul sau elegant si usor diferit fata de alte pasari ale deltei. Are gatul si picioarele lungi, iar ciocul este foarte ascutit. Aceste pasari traiesc in regiuni umede, in apropierea baltilor cu apa dulce. Familia Ardeide cuprinde aproximativ 60 de specii dintre care doar cateva sunt migratoare.

2

In general egretele sunt pasari sociale si le place sa cloceasca in colonii, iar cuiburile si le construiesc in stuf fiind bine ascunse. Femelele depun mai multe oua, dar puii nu iasa din ou niciodata in acelasi moment fapt pentru care, puii mari le mananca hrana puilor mici, iar ultimii iesiti din ou au sanse minime de supravietuire. Astfel reproducerea egretelor este uneori anevoioasa.

Egreta mica (Egretta garzetta) – The little egret 

1

Una dintre speciile intalnite la noi in tara, in special in Delta Dunarii, este egreta mica (Egretta garzetta). O pasare de talie medie, cu penajul alb si statura eleganta. Are un mot de pene in varful capului, iar picioarele si ciocul sunt de culoare neagra. Si ea prefera coloniile mari pentru cuibarit si clocit, insa la vanatoare o vedem adesea singura pe canalele deltei urmarind pestii cum sar din apa.

Egreta mare (Casmeradius albus) – The great egret

3

Este si ea o pasare de talie medie, dar putin mai mare decat Egretta garzetta. Nu doar marimea difera intre cele doua, ci si coloritul. Egreta mare are ciocul si picioarele galbene, iar motul de pene din cap ii lipseste. In delta este o pasare comuna pe care o putem intalni si iarna. Din aceasta specie migreaza un numar foarte mic de exemplare, in functie de conditiile de mediu.

4

Delta Dunarii este un paradis al naturii care ascunde cele mai frumoase si interesante specii de pasari, animale si plante. Egretele se numara printre ele si va asteapta sa explorati delta pentru a le descoperi tainele si locul minunat in care isi traiesc viata.

Fotografii: Alina Pop

Adela Teban 

Reclame

Colectie de ciuperci-#1-Mushroom collection

Calocera viscosa – Barba caprei – Yellow stagshorn

1-calocera-viscosa

Este o ciuperca in forma de coral, la capete avand doua-trei varfuri ascutite portocalii. Se intalneste pe scoarta copacilor aflati in putrefactie, cel mai adesea in padurile de conifere. Apare din luna iulie pana in noiembrie si este destul de des intalnita. Aceasta ciuperca NU este comestibila.

Cantharellus cibarius – Galbiori – Chantarelle

2-galbiori-52-galbiori-1

In padurile de foioase si conifere intalnim adesea, cunoscutele ciupercute-galbiori. Aceste ciuperci sunt comestibile, au culoare galbena si margini ondulate, rasucite in jos. Galbiorii au fost descrisi pentru prima data de Carl von Linne in 1753, acesta numindu-i stiintific Agaricus cantharellus, nume care este pastrat doar pana in 1821.

2-galbiori-72-galbiori-8

Ganoderma lucidum – Lingurita zanelor – Reishi (Lingzhi)

_83800057_c0057694-reishi_fungus-spl
Sursa: http://www.bbc.com

Recunoastem aceasta ciuperca relativ usor pe trunchiul copacilor. Are forma de semicerc, alba pe margine si roscata in interior, acoperita la suprafata de o pelicula lucioasa. Apare din iunie pana in octombrie. Nu este comestibila, insa se foloseste in medicina naturista. In cultura japoneza se spune sa este „elixirul tineretii” deoarece proprietatile sale imbunatatesc capacitatea organismului de a se vindeca.

 

Leocoagaricus nympharum 

piciorul-caprioarei-7piciorul-caprioarei-4

Din luna mai pana in noiembrie in padurile de conifere isi fac aparitia ciuperci din familia Agaricaceae. Au forma ovala care inconjoara piciorul, apoi cu timpul palaria se intinde sub forma de umbrela. Aceasta ciuperca este comestibila, insa recomandat este sa se consume doar palaria. Se confunda usor cu Macrolepiota procera (piciorul caprioarei) si alte specii din genul Agaricus.

piciorul-caprioarei-5piciorul-caprioarei

 

Adela Teban

 

 

Brandusa de toamna-The naked lady flower

Colchicum autumnale este o floare cunoscuta dupa denumirea sa populara, brandusa de toamna. Face parte din familia Colchicaceae si cel mai des o intalnim in paduri si pe pasuni in lunile septembrie-octombrie, in zonele temperate.

3-brandusa

Brandusa este originara din Marea Britanie si Irlanda. Numele sau in limba engleza „naked lady” scoate in evidenta una dintre principalele caracteristici care fac aceasta floare deosebita, si anume goliciunea. Floarea brandusei infloreste doar dupa ce frunzele sale au cazut si pare ca iasa direct din pamant. Acest aspect o face sa fie foarte sensibila, in buchete aceasta nu rezista mai mult de cateva ore.

2-brandusa

Frumoasa si sensibila, aceasta planta este si foarte toxica. Aproape de necrezut este faptul ca o singura floare contine o doza mortala de otrava pentru organismul uman. Substanta predominanta pe care brandusa o contine este colchicina, un alcaloid puternic cu actiune antimitotica, adica opreste diviziunea celulara.

1-brandusa

Cercetatorii din industria farmaceutica sustin ca extractele de colchicina ar putea fi folosite pentru prepararea unor medicamente pe baza de doxorubicina. Aceste doua substante in combinatie sunt teoretic eficiente in tratamentul catorva forme de cancer. Insa la ora actuala nu a aparut un rezultat oficial care sa confirme acest lucru, iar colchicina este utilizata in prezent doar pentru cazurile extrem de grave care nu au alternativa, in scop experimental.

4-brandusa

Brandusa este in continuare considerata una dintre cele mai otravitoare flori. Colchicina consumata da simptome asemanatoare arsenicului si nu exista antidot in cazut otravirii. Desi este o floare frumoasa si se poate cultiva ca planta ornamentala, este recomandat sa admiram brandusele la marginea padurii in salbaticie si sa nu le cultivam acasa. Acestea ar putea fi consumate intamplator de catre animalele domestice, iar colchicina are acelasi efect otravitor si asupra lor.

 

Adela Teban