Pierdut pentru totdeauna-Tigrul tasmanian

humancondition-com-2

Am vorbit in multe dintre articolele mele despre specii pe cale de disparitie, in pericol sau care se afla intr-un numar limitat de exemplare in lume. Azi insa, am sa va vorbesc despre povestea unui animal care a disparut definitiv in urma cu putin timp.

Prietena si colega mea, Cristina Vultureanu, a fost mai mult decat incantata sa imi accepte propunerea de a scrie impreuna articolul, fiind pasionata de aceste fapturi si subiectul facand parte din domeniul ei de cercetare. In continuare vom vorbi despre lupul marsupial si cum a disparut acesta specie.

theworldofanimals-proboards-com

Thylacinus cynocephalus (lupul marsupial sau tigrul tasmanian) facea parte din familia Thylacinidae si era considerat cel mai mare marsupial carnivor. Originar din Tasmania, Australia si Noua Guinee, era cunoscut dupa aspectul sau fiind o combinatie intre lup si tigru, de unde vine si numele sau popular. Corpul avea forma unui lup mai mic, alungit, cu par scurt. Culoarea blanii semana cu cea a unui tigru, galbem-maroniu cu dungi negre pe spate. Femela era mai mare decat masculul si prezenta un marsupiu, o punga cu patru mameloane care se deschidea spre spatele corpului si nu spre fata ca la restul marsupialelor.

2014-04-08_15-03-01_913-622x621

Comportamentul lupului marsupial era foarte interesant; mersul sau era destul de lent, dar asematanor lupului, insa, nu putea in fuga sa prinda o viteza foarte mare. Putea sa execute si miscari similare cangurilor, si anume sariturile bipede (in doua picioare). Sunetele pe care le scotea erau fie urlete, ca cele produse de lup, fie maraia si apoi casca in semn de amenintare, precum tigrul. Comportamentul si aspectul demonstreaza foarte bine asemanarile pe care acesta le are cu lupul, tigrul si cangurul, desi aceste animale sunt specii total diferite.

tigrul-tasmanian

Lupul marsupial traia in paduri si pe terenuri necultivate, prefera sa vaneze noaptea, iar ziua si-o petrecea la adapostul padurii sau in pesteri mici. Perioada de imperechere se intindea pe tot anul, atingand apogeul primavara, iar femela fata intre 1 si 4 pui. Acestia erau orbi si lipsiti de par, iar dupa ce paraseau marsupiul isi deschideau ochii, iar parul incepea sa le acopere corpul. Din punct de vedere al regimului alimentar acest animal era carnivor, prefera sa vandeze diferite specii de cangur, pasari si animale mici. Stomacul sau avea capacitatea de a stoca o cantitate mare de hrana pentru a avea provizii pe perioada in care nu vana.

maxresdefault

Istoria acestui animal este una interesanta si trista in acelasi timp. Au fost mai muli factori care au contribuit la dispariţia sa. Multe specii de marsupiale au inceput sa dispara odata ce primii oameni au pasit pe teritoriul Australiei, insa povestea lupului marsupial este putin diferita. Primul factor care a contribuit la disparitia sa, a fost introducerea fortata, de catre europeni, a câinelui dingo (Canis lupus dingo), care placentar fiind, domina lupul marsupial. In general placentarele se dezvolta foarte bine pe teritoriul Australiei, deoarece nu au pradatori. Australia este un continent izolat, aşadar automat marsupialele au fost si ele izolate.

Al doilea factor a fost vanarea excesiva. Mai mult decat atat, se oferea si o recompensa pentru fiecare lup marsupial vanat, deoarece se considera ca produce pagube in gradinile oamenilor, consumand animalele acestora. Prin oferirea recompensei, numarul exemplarelor s-a redus considerabil. Tigrul tasmanian era vanat si inainte pentru blana sa aspectuoasa, insa, apogeul extinctiei sale a fost in momentul pierderii controlului acestor vanatori.

thylacinus-cynocephalus

Penultimul exemplar salbatic cunoscut a fost ucis in 1930 de catre un fermier, iar ultimul exemplar, denumit Benjamin a fost capturat in 1933 si dus la gradina zoologica din Hobart unde a murit pe data de 7 septembrie 1936, posibil datorita neglijentei. Asadar, singurul lup marsupial existent in ziua de astazi se afla, din pacate, pe stema Tasmaniei, restul fiind doar o umbra a trecutului.

thylacinejohngould

Ultimul lup marsupial, 1936

 

Articol realizat in colaborare cu Cristina Vultureanu (Faculatea de biologie, Cluj).

Fotografii: http://www.humancondition.com; http://www.theworldofanimals.proboards.com; http://www.britannica.com

Adela Teban

Anunțuri

7 comentarii la ”Pierdut pentru totdeauna-Tigrul tasmanian

  1. Poate spun tâmpenii, dar am prins, tangenţial, aşa, cu ani în urmă, un zvon prin târg conform căruia s-ar încerca recrearea in-vitro a tigrului tasmanian, prin utilizarea ADN-ului recoltat din diverse surse – oase în special. Ar putea fi posibil?

    Dispariţia acestei specii reprezintă o adevărată tragedie, cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de un marsupial, arealul său era unul oricum limitat, iar faptul că omul a fost cel care s-a implicat direct în asta nu face altceva decât să amplifice tragedia, cu atât mai mult cu cât nu e singura specie ameninţată cu dispariţia din cauza noastră.
    Păcat.

    Apreciat de 1 persoană

    • Stiu despre ce este vorba, teoretic s-ar putea crea un embrion, insa, nu exista un alt organism compatibil in care sa fie implantat acel embrion. Tigrul tasmanian este inrudit cu diavolul tasmanian, dar nu sunt compatibil, au fost efectuate multe experimente esuate.

      Apreciat de 1 persoană

    • Multi oameni pretind ca au zarit acest animal in diferite paduri, dar nu au reusit sa demonstreze. Din 1936 nu a mai fost vazut nici un exemplar, totusi sunt ceva ani de atunci.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: