Rainy day of Spring

Rainy day of Spring

Hello friends! This Spring was very rainy, but the tulips are blooming anyway. You know how much I love tulips and of course, I had to make some photos before they lose all the petals. Despite the rainy weather, I took a walk in the botanical garden to admire them and make some pictures. If you want to find out more about the tulips, I invite you to read my article `The tulip garden`, or if you want to see more picture visit `the tulip collection`.

tulip 12tulip 11tulip 9tulip 7tulip 1tulip 6tulip 2tulip 3tulip 4tulip 5Watermark in Full Color

Reclame

The legend of a perfume

The legend of a perfume

Spring is the best time to talk about flowers and their essential oils. From ancient times, the flowers were used to decorate gardens and homes. Some physicians found the flowers beneficial properties, some used them in rituals and some people discovered their essential oils and perfume. But like the most of the great discoveries there were made by accident. This is also the story of a famous natural perfume, which is today the symbol of Capri Island. This perfume is fascinating and unique because after all the years they kept the original recipes and all the fragrances are made only with ingredients find on the Island.

carthusia (5)

The legend tells that in 1380, upon receiving an unexpected visit from Queen Joanna I of Anjou, the father prior of the Carthusian Monastery of St. Giacomo hastily created a bouquet of the most beautiful flowers on the island. After three days, he noticed that their water had acquired a fragrance unknown to him, so he went for the answer to the father alchemist, who trace the origin of this scent back to the wild carnation of Capri, the Garofilium Silvestre Caprese. This water became known as the first perfume of Capri.

carthusia (4)

History confirms that in 1948 the prior of the Monastery discovered the ancient perfume formulas and, with permission of the Pope, revealed them to a chemist from Torino, who then set up one of the smallest professional laboratories in the world, which came to be known as `​Carthusia`.

carthusia (2)
Via Camerelle – This scent shares its name with the most prestigious street of the Island. The freshness of the lemon and orange, mixed with the fragrant notes of sea moss and cedarwood create a flavour amazingly akin to the natural yearning for the sea flowers and genuine living.

The tradition is now continued and the traditional production method used by the Carthusian monks are still in practice today. Only the highest quality products are used, and after the fragrance is filtered and distilled to perfection, it is bottled and delicately wrapped by hand. In the men`s products, the essence contain rosemary hand-picked on Monte Solaro, while the Capri wild carnation finds place in the women`s fragrances.

DSC_0323

Today Carthusia has put into practice its centuries-old knowledge in order to develop a culture of perfume unique in the world. Over the years, it has refined its mastery about the olfactory sense, refining and structuring its comprehension of essences, in order to grant to those who choose its fragrances the purest and most intense emotions. Nowadays, as in the past, all stages of production are carried out by hands to guarantee the accurate application of the natural methods involved and the precious care of traditional craftsmanship.

carthusia (6)

All Carthusia fragrances have a hidden yet indivisible bond with Capri. The feelings and emotions of Carthusia products are the result of dedicated and professional research into components derived exclusively from Capri’s environment. These ingredients meet, mix and match in the Carthusia laboratories, producing unique harmonies of scents that create perfumes as great as the island from which they come.

carthusia
Fiori di Capri – The refined floral notes deriving from the lily of the valley and wild carnation blend together with the enigmatic allure of sandalwood, ylang-ylang and oak.

The symbol of the company, a beautiful work in liberty style, was created in 1948 by the painter Mario Laboccetta. It portrays a „flower siren” that brings to mind the surreal and mythological landscapes of Capri’s heritage. She appears to be in the midst of an evolution, blooming with a myriad of colorful flowers, from which Carthusia perfumes descend, achieving a logo which recalls both art and nature in all their forms.

Source: https://www.carthusia.it

Watermark in Full Color

Florile dintre ruine-Dupa 2000 de ani de la dezastru-Pompeii

Florile dintre ruine-Dupa 2000 de ani de la dezastru-Pompeii

Acum 1939 de ani, intr-o zi ce parea ca oricare alta, unul dintre cele mai frumoase orase ale Imperiului Roman avea sa devina istorie. Mai exact in data de 24 august 79 d.Hr., putin dupa ora amiezii Vulcanul Vezuviu prinde viata si incepe sa zguduie pamantul provocand cateva cutremure in lant. Nu dupa mult timp explodeaza violent, iar din craterul sau se inalta spre cer cativa metrii de lava incinsa si fum negru. O ploaie de materie vulcanica, pietre si zgura se revarsa asupra oraselor de la poalele vulcanului, zdrobind acoperisurile caselor.

DSC_0243

In final temperatura ridicata si ploaia de cenusa amestecata cu apa au stins orice forma de viata se afla atat in mare cat si pe uscat pe o raza de cativa km, cuprinzand orasele dintre Herculaneum si Stabie, regiunea Campania, provincia Napoli, Italia. Atmosfera apocaliptica a durat 3 zile, eruptia fiind urmata de cutremure si alunecari de teren, toate petrecandu-se in intuneric datorita norului negru de fum. Ultimii supravietuitori care au reusit sa fuga inspre Nuceria, o zona mai putin afectata, au murit in final datorita gazelor toxice care se imprastiau in aer. Dupa 3 zile, soarele a rasarit din nou, iar razele sale incalzeau acum ruinele ingropate sub 7 m de cenusa. Va puteti imagina cat de multa liniste s-a revarsat peste pamantul secat de viata… .

DSC_0323

DSC_0344

Unul dintre cele mai afectate orase a fost Pompeii, despre care sunt convinsa ca ati auzit. Nu doresc sa intru in detalii, deoarece internetul ne ofera o serie intreaga de documentare cu date exacte despre oras si despre ceea ce s-a intamplat mai exact acolo. Scriu acest articol, totusi, din dorinta de a prezenta dintr-o alta perspectiva si nu cea istorica sau arheologica asa cum au fost descrise ruinele pana acum, ci mai degraba dintr-o perspectiva personala. Mai exact ceea ce m-a impresionat la acest oras si cum am descoperit frumusetea care se ascunde printre ruine.

DSC_0355

DSC_0375

DSC_0418

Pompeiiul in perioada sa de glorie era un oras format dintr-o societate nu foarte diferita de cea in care traim noi azi, era un oras efervescent, port la perioada aceea, destul de aglomerat si popular in Imperiul Roman. Desi sclavia era in floare si existau destul de multi sclavi in Pompeii, populatia care predomina era formata din oameni destul de instariti. Pompeiul de azi, ne ofera resurse nenumarate si posibilitati de a reproduce viata oamenilor de atunci, deoarece dintre toate orasele afectate este cel mai bine conservat. A stat sub cenusa mai bine de 1800 de ani pana cand a fost dezgropat si deschis pentru vizitare. Acel strat gros de cenusa a ajutat la conservarea tuturor ramasitelor care au supravietuit dezastrului, printre ele se numara atat locuintele oamenilor cat si trupurile lor pietrificate.

DSC_0433

DSC_0436

DSC_0486

Dupa aproape 2000 de ani Pompeiiul isi deschide portile in fiecare dimineata pentru sute de turisti care vin sa vada unul dintre cele mai mari situri arheologice din lume. Pentru mai bine de 6 ore ne-am plimbat pe strazile unui oras blocat parca in timp. Strazile pietruite au ramas intacte, ca majoritatea cladirilor. Tot ce a disparut au fost acoperisurile caselor si constructiile din lemn. Pe strazile principale si in piata centrala e forfota mare, sunt foarte multi turisti care alearga de la un obiectiv la altul. Sfatul meu pentru toti cei care vor sa viziteze orasul Pompeii, este sa nu va limitati la aleile principale sau la cladirile imense marcate strident pe harta. Farmecul orasului se descopera doar ratacind printre aleile inguste si intrand in ruinele caselor.

DSC_0495

DSC_0538

DSC_0547

Odata pierdut in inima orasului incepi sa intelegi exact ceea ce s-a intamplat acolo. Este greu de imaginat teroarea si chinul prin care a trecut intreg orasul, devenind o fila de istorie in cateva ore. Natura nu este intotdeauna superba, ea poate fi foarte devastatoare si printr-un dezastru natural ca cel provocat de Vulcanul Vezuviu, ne putem da usor seama de forta cu care este inzestrat pamantul. De puterea vulcanului si de pericolul ce ii urmarea, locuitorii din Pompeii nu erau constienti, insa, de minunatia naturii si de roadele ei, da. Spun acest lucru pentru ca este vizibil la tot pasul ca au trait in armonie cu natura care ii inconjura si se bucurau de ea intr-un mod in care noi nu o mai facem.

DSC_0658

DSC_0661

DSC_0726

Casele erau mici, dar gradinile uriase. Intr-adevar in oras se gasesc si ruinele unor vile de proportii, se putea observa prin acest lucru bogatia de care avea parte fiecare familie, insa, cu cat era casa mai mare cu atat era si gradina. Gradinile inconjurau casele, unele erau suspendate in diferite forme de terase pe mai multe nivele. Cei mai instariti aveau vie si gradini cu legume, altii se bucurau doar de flori, dar un lucru era sigur, se bucurau de natura intr-un mod foarte sensibil, o venerau, o imbratisau si o aduceau in casele lor in moduri diverse si unice. Cele mai frumoase sunt gradinile interioare. Practic casele erau inconjurate de gradini, iar mai apoi casa in sine injonjurau o alta gradina, in mijlocul ei tronand cate o fantana, sau la cei mai bogati un impluvium, bazin din marmura sau piatra in care se acumula apa de ploaie.

DSC_0729

DSC_0731

Este absolut fascinanta plimbarea printr-un oras pustiu, in care se poate simti groaza prin care au trecut locuitorii, insa, cu toate acestea orasul nu este deloc sinistru si nici lipsit de viata nu e. Natura, oricat de neiertatoare si distrugatoare ar fi, ea nu se sfarseste odata cu moartea pentru ca renaste. Din Pompeii au disparut doar oamenii, viata in schimb a renascut. Gradinile au inflorit din nou, via rodeste an de an, iar in fantani curge apa proaspata, functionand inclusiv sistemul de drenare si canalizare a ei, vechi de 2000 de ani. Daca indraznesti sa calci in curtile caselor parasite, admirand picturile ramase intacte, de dupa colturi se pot zari mici grupuri de soparle. La inceput am vazut doar una, apoi cred ca erau cateva zeci, se pare ca cineva tot mai locuieste printre zidurile uitate de vreme.

DSC_0745

DSC_0793

In concluzie, as vrea sa spun ca ruinele orasului Pompeii reprezinta unul dintre cele mai frumoase si spectaculoase obiective turistice pe care l-am vizitat, atat pentru incarcatura si valoarea istorica pe care o reprezinta cat si pentru lectia pe care am invatat-o acolo. Daca Vezuviu nu ar fi erupt in acea zi, azi poate, nu am fi avut un astfel de vestigiu, atat de mare, care sa ne ofere detalii concrete despre viata unor oameni care au trait acum 2000 de ani. Nu trebuie sa privim doar partea urata a lucrurilor, pana la urma, sub o forma sau alta viata s-a strecurat printre ruine, gradinile sunt mai inflorite ca niciodata, iar oamenii chiar daca nu mai locuiesc acolo, impanzesc orasul zi de zi, creand oarecum forfota ce domina strazile odinioara.

DSC_0794

Adela Teban

Plumeria-Parfum la miezul noptii

Plumeria-Parfum la miezul noptii

Plumeria, cunoscuta si ca Frangipani, este un arbust de talie medie din familia Apocynaceae. Aceasta planta este raspandita in tarile tropicale cu precadere in insulele Caraibe, Mexic sau tarile Asiatice precum India sau Thailanda. Nu este o planta pretentioasa si supravietuieste la fel de bine atat in natura cat si in ghiveci. Are nevoie de mult soare si putina apa, de asemenea este rezistenta la daunatori.

Plumeria flower pink and white frangipani tropical flower, plumeria flower bloominge, spa flower, Bali island.

Plumeria prezinta flori cu 5 petale in diferite culori de la alb, galben deschis pana la portocaliu sau chiar rosu, insa cea mai frecventa combinatie de culori o au florile albe cu mijlocul galben. Plumeria are florile foarte parfumate, o combinatie de arome intre vanilie si gardenie, destul de complicat de descris. Parfumul florilor se simte cel mai puternic noaptea, astfel poate sa atraga moliile sfinx pentru polenizare.

Plumeria frangipani flower in woman hand on a beautiful nature background

Arbustul este folosit ca planta decorativa de apartament, fiind foarte parfumata, exotica si spectaculoasa mai ales in zonele unde nu traieste in mod natural. Plumeria, insa, nu are doar rol decorativ, petalele sale pot fi folosite in patiserie, pentru decorarea prajiturilor sau chiar pentru dulceata, fiind comestibile. Floarea se poate consuma atata timp cat sunt indepartate total frunzele, acestea sunt foarte toxice.

Beautiful picture of frangipani plumeria flowers in the garden of balinese house, Bali island, Indonesia.

In cultura, Frangipani, este o floare sacra si reprezinta un simbol complex de mai bine de 2000 de ani. In perioada Maya sau Azteca aceasta floare reprezenta simbolul vietii si a fertilitatii, iar adesea era asemanata cu sexualitatea feminina. De asemenea, in zilele noastre, majoritatea templelor budiste sunt decorate cu flori Frangipani.

plumeria-flower-frangipani-plant-63609

Florile sunt un simbol national pentru Laos si Nicaragua, unde apar tiparite pe cateva bancnote, iar in Europa apar ca simbol al orasului Palermo din Sicilia. In China, Plumeria este considerata mai valoroasa decat orhidea si este folosita pentru a face declaratii de dragoste, iar in cultura Feng Shui este de asemenea un simbol al iubirii.

plumeria-flower-frangipani-plant-63616Adela Teban