Lichenii sunt o asociere simbiotica intre o alga verde si o ciuperca. Cel mai des sunt intalniti pe ramurile copacilor, dar apar si pe sol sau stanci. Aceasta simbioza intre alge si ciuperci ofera lichenilor caractere si proprietati diferite fata de caracterele celor doua organisme luate separat. Simbioza la licheni a fost pentru prima data descrisa in 1875 de biologul elvetian, Simon Schwendener. Acesta afirma ca exista peste 13500 de specii de ciuperci care pot forma licheni, iar majoritatea dintre ele nu exista in natura sub forma libera. Din aceasta cauza au fost discutii intre cercetatori, unii dintre ei considerand lichenii organisme unice si nu simbioze, insa teoria nu a fost 100% demonstrata.

Exista mai multe tipuri de licheni, corpul acestora se numeste tal si poate fi crustos, foliaceu (frunzos) sau fruticulos. Ultimele doua categorii de tal se fixeaza pe ramurile copacilor, iar talul crustos este adesea intalnit fixat pe roci. Inmultirea lichenilor este si ea foarte interesanta. Sporii ciupercii din componenta lichenului se vor imprastia in mediu unde, ajungand pe substrat, germineaza si dau nastere unor hife. Aceste hife cand vor intalni celulele algelor vor forma un nou lichen, in acest moment avand loc simbioza. Pentru a putea intelege mai bine trebuie sa ne imaginam hifele ciupercii ca o retea cu ochiuri. In ochiurile retelei se fixeaza celulele algei si astfel se formeaza o structura solida cu caractere noi.

Ambele componente au un rol important: de exemplu, ciuperca ofera apa si saruri minerale, iar alga, fiind capabila de fotosinteza, ofera substante organice lichenului. Datorita acestui fenomen cele doua se afla intr-o relatie de simbioza, fiecare component avand ceva de castigat.

Lichenii sunt structuri complexe si au o serie de caractere si proprietati deosebite. In regiunile nordice lichenii sunt hrana pentru reni fiind o alternativa buna cand nu gasesc altceva de mancare. Sunt folositi si ca indicatori biologici, fiind foarte sensibili la poluare, cresterea lor se reduce semnificativ in zonele cu o atmosfera poluata in special cu dioxid de sulf si metale grele.

De asemenea, unii licheni au proprietati terapeutice. Substantele componente se numesc substante lichenice si se datoreaza simbiozei. In lipsa ei acestea nu exista in niciuna din cele doua  componente ale lichenului. Substantele lichenice au actiune antibiotica si sunt folosite in industria farmaceutica la prepararea unor medicamente. Tot din aceste substante se extrag cateva amine aromatice care folosesc la fabricarea esentelor de parfum.

Cel mai intalnit lichen din Romania este Pseudevernia furfuracea sau lichenul comun. Are tal foliaceu, creste aproximativ 10 cm si are forma ramificata. Este des intalnit pe ramuri de molid sau brad si mai rar se fixeaza pe roci. Acesti licheni nu afecteaza arborele in mod special, dar cand se dezvolta din abundenta pot favoriza uscarea crengii pe care se afla.

Un alt exemplu de lichen este Usnea barbata sau matreata bradului. Numele popular i-a fost dat dupa locul in care se formeaza si anume pe trunchiul si crengile brazilor, foarte rar fiind intalnit pe alt tip de arbore. Acesta se prezinta sub forma unor ramificatii lungi si foarte subtiri de culoare verde-cenusiu. Matreata bradului are proprietati antitumorale fiind folosit in tratamentul homeopatic al cancerului. Totusi, inainte de a folosi extractele de licheni este recomandat sfatul medicului. Substantele lichenice sunt puternice si adesea specii ale genului Usnea sunt confundate cu specii ale genului Alectoria a caror tal este foarte asemanator, dar proprietatiile sunt diferite.

Adela Teban