Deep Sea Fireworks

Halitrephes maasi is a very rare jellyfish species. It was seen in the ocean at about 4.000-5.000 m deep, in the Revillagigedo Archipelago, Mexico. It has been described for the first time in 1909 as being part of the Hydrozoa class and Halicreatidae family. I think this miracle of nature doesn`t need any other descriptions. Down below you will find a video made aboard the Exploration Vessel EVNautilus who shot live images with the marine creature.

Maasi-Jellyfish

Halitrephes maasi este o specie foarte rara de meduza. A fost zarita in adancul oceanului la aproximativ 4.000-5.000 m adancime in zona Arhipelagului Revillagigedo, Mexic. In 1909 a fost pentru prima data descrisa, facand parte din clasa Hydrozoa, familia Halicreatidae. Consider ca aceasta minune a naturii nu are nevoie de alte descrieri. Pentru a putea admira creatura marina, mai jos veti gasi un filmulet realizat cu ajutorul vasului de explorare subacvatica EVNautilus care a surprins imagini live cu meduza.

Adela Teban

Coasta scheletelor si negura datatoare de viata

Azi calatorim pe coasta Namibiei. Fiind in tema cu sezonul in care ne aflam, m-am gandit sa va prezint un loc indepartat, nu foarte vesel, dar interesant din punct de vedere geografic si biologic. La granita dintre apele reci ale Oceanului Atlantic si dunele fierbinti ale desertului Namibiei, se afla Coasta scheletelor sau „coasta iadului” cum au numit-o navigatorii portughezi. Aceste denumiri ale taramului au aparut in urma sutelor de naufragii ce au avut loc de-a lungul timpului in zona. In 1859, cand exploratorul si naturalistul suedez, Charls John Andersson, si-a adus corabia pe malul coastei a spus „moartea ar fi preferabila surghiunirii pe un astfel de taram”.

shipwreck-skeleton-coast__1920x864
http://www.discoverafrica.com

Exista foarte multe legende si povesti create de supravietuitorii naufragiilor de pe coasta. In ciuda povestilor mai mult sau mai putin adevarate, in 1943, a fost facuta o descoperire cu adevarat macabra. Douazeci de schelete umane zaceau pe plaja, toate decapitate, iar pe o placuta de lemn era scris „Pornesc spre un rau la 60 de mile spre nord, iar daca cineva va gasi aceasta si va veni dupa mine, Dumnezeu sa-l ajute!-1860”. Nu s-a descoperit niciodata cine erau victimele si cu atat mai putin de ce le lipsea craniul.

nava-otavi-epava.jpg
http://www.zawebsdata.co.za

Desi pare un loc sinistru si pustiu este foarte spectaculos. Intalnirea dintre ocean si desert creeaza un peisaj mirific si de asemenea natura capata o alta forma in aceste zone. Din cauza conditiilor precare vietuitoarele au dezvoltat abilitati extraordinare de supravietuire. Animalele si plantele folosesc cu grija fiecare picatura de apa si hrana pe care o gasesc pentru a-si asigura existenta.

namib-desert-meets-sea-2[2]
http://www.amusingplanet.com
Se spune ca unde este apa este si viata, intr-adevar o picatura de apa face diferenta dintre viata si moarte. Chiar si intr-un desert, in mijlocul pustiului, natura isi face posibila supravietuirea. Astfel, gandacul Onymacris unguicularis ne demonstreaza cum negura ii asigura aportul de apa necesar intr-un desert lipsit de resurse. Noaptea, dupa ce se lasa ceata, gandacul se apleaca cu capul in jos si asteapta. Ceata se condenseaza pe spatele insectei si cand se aduna destula, picatura se prelinge pana ajunge la gura gandacului.

1242981.jpg
http://www.natgeocreative.com

Un alt exemplu ar fi vipera de desert. Aceasta isi sterge solzii cu limba pentru a aduna picaturile de condens de pe corpul ei. Chiar si oamenii au supravietuit datorita cetii cand un avion a aterizat fortat in aceasta regiune, iar supravietuitorii au fost nevoiti sa soarba picaturile de ceata depuse pe aripa avionului, datorita negurii foarte dese.

613664525-cerastes-vipera-digging-in-sahara-das-versunkene-paradies-sandy-desert
http://www.footage.framepool.com

Exista si plante adaptate la temperaturile ridicate si anume Welwitschia mirabilis, o planta care prezinta doar doua frunze mari si late care acumuleaza umezeala si ajuta planta sa se hraneasca. Aceste frunze nu cad niciodata, nu se usuca si nu se opresc niciodata din crestere. De cele mai multe ori ajung pana la 6-8 metrii si se rup din cauza frecarii cu nisipul, dar asta nu afecteaza planta, avand capacitatea de regenerare. Planta prezinta milioane de pori pe intragul corp, iar tulpina si florile cresc pana la 3 m, astfel reusesc sa adune foarte multa apa din atmosfera. Welwitschia este si foarte longeviva, existand exemplare in varsta de 2000 de ani.

01428-01
http://www.cdn.shopify.com

Source: Descoperiti minunile lumii (Reader`s Digest)

Adela Teban