Scarisoara Ice Cave

Hello friends! Today I present you another beautiful and unique place that I have visited this summer. The Scarisoara Cave is located in Apuseni Mountains, Transylvania, Romania and it is the biggest ice cave in these mountains.

DSC_0008
To get to the cave you need to walk like 15 min in the woods, from the parking place
DSC_0033
The entrance of the cave

The cave is known as a glacier cave because it is formed on top of a big glacier (ice block). The cave is located at an altitude of approximately 1,150 m. The entrance shaft, gives access through metal stairs to a large chamber, the Great Hall, which includes an ice cliff nearly 18 m tall, which overlooks a pool called the Pool of Ice. The ice within the cave has an estimated volume of 75,000 cubic meters, the temperature is up to +1 °C in the summer and down to -7 °C in the winter, but in the part for tourists the average temperature is around 0 °C.

DSC_0047

DSC_0048
The Great Hall

DSC_0064

DSC_0066
The Church – chamber decked with ice stalagmites a few meters long

DSC_0084

The landscape is very unique because the external walls of the cave are covered in earth moose and wild flowers and as you go down the stairs you can feel the cold of ice and the grass gets covered in snow, even if outside are 30°C. The atmosphere is so fresh and the view is magical, like out of this world. Personally, I’ve never experienced something like this before, but to get the real feeling you have to visit this place at least ones in a lifetime.

DSC_0034

DSC_0038

DSC_0093

DSC_0097

DSC_0105

I hope you enjoyed this little travel story about Scarisoara Cave. I wish you a very nice week!

Watermark in Full Color

The kites garden-A legendary place

Hello friends! It’s been a while since I wrote you something, I hope you are still here because I have an interesting travel story for you. This summer I visited many beautiful places and I’m going to show you some of them in the following blog posts. Today I’m telling you about a legendary place in Romania, not very well-known, called The kites garden.gradina zmeilor (3)The kites garden is a natural protected reservation, located in Salaj county, Transylvania. This `garden` is a forest where we can find groups of giant stones with irregular shapes. They were formed in many years by the water, wind and different natural phenomens. This place is unique for our country and because of that, local people gave interesting and funny names for each stone in the forest and some legends, as well. Now, I invite you to walk with me in the garden and meet the beautiful and magical `kites`.gradina zmeilor (1)gradina zmeilor (5)gradina zmeilor (6)The pathway in this forest is really interesting because the ground is covered in sand. This environment was formed thraugh many years and this sand was formed because of the water that washed the stones every year. It is not an actual sand, is more like a calcarose mud which creates a unique pathway in the forest. At the end of this path, we will find the giant stones (the giant kites). From the edge of the cliff it can be seen ` The Kite and the Kitees (the kite and his wife)`. The legends said that this is the home of the kites and also the place where the kites bring young girls which were stolen from their parents.

gradina zmeilor (4)
The Kite and the Kitees

Going further in the woods, we will find a path full of a beautiful and very big kind of fern. On this fern are hidden little animals like the common lizard which you can see if you’re quiet because they can get scared very easy. Following this path, it leads us to other two giant stones, called `The monks`. This place is like a desert in a forest, all of the trees are grounded in sand and between the stones we can walk through a tiny path with no vegetation only chalk and rocks.gradina zmeilor (9)gradina zmeilor (7)gradina zmeilor (10)

gradina zmeilor (8)
The monks

gradina zmeilor (11)There are many stones in this reservation with different names that local people gave them, like The Catana Girl, Old man, The Captain, Eva, The Thumb, The Sphinx, but we had a short time to visit this garden, and we couldn`t find all of them. Maybe next time I will show you multiple images. I hope you like this little hike in a beautiful and wild region of Romania.Watermark in Full Color

 

 

 

 

The beauty of Positano

There is a part of Italy which is absolutly charming. In this place the mountains meet the sea and togheter reveals the magic of Amalfi Coast. Along the coast many beautiful cities bring to life the mediterranean atmosphere, but one of them is completely breathtaking. I`m speaking about Positano. This small city on the Amalfi Coast is the most beautiful of all because of the unique architecture that buildings have. Positano has a lot of houses that seems to climb the mountain one on top of the other. The environment is not perfect to build a house there, but people manage to create a legendary place.positano2positano3positanoAdela Teban

Florile dintre ruine-Dupa 2000 de ani de la dezastru-Pompeii

Acum 1939 de ani, intr-o zi ce parea ca oricare alta, unul dintre cele mai frumoase orase ale Imperiului Roman avea sa devina istorie. Mai exact in data de 24 august 79 d.Hr., putin dupa ora amiezii Vulcanul Vezuviu prinde viata si incepe sa zguduie pamantul provocand cateva cutremure in lant. Nu dupa mult timp explodeaza violent, iar din craterul sau se inalta spre cer cativa metrii de lava incinsa si fum negru. O ploaie de materie vulcanica, pietre si zgura se revarsa asupra oraselor de la poalele vulcanului, zdrobind acoperisurile caselor.

DSC_0243

In final temperatura ridicata si ploaia de cenusa amestecata cu apa au stins orice forma de viata se afla atat in mare cat si pe uscat pe o raza de cativa km, cuprinzand orasele dintre Herculaneum si Stabie, regiunea Campania, provincia Napoli, Italia. Atmosfera apocaliptica a durat 3 zile, eruptia fiind urmata de cutremure si alunecari de teren, toate petrecandu-se in intuneric datorita norului negru de fum. Ultimii supravietuitori care au reusit sa fuga inspre Nuceria, o zona mai putin afectata, au murit in final datorita gazelor toxice care se imprastiau in aer. Dupa 3 zile, soarele a rasarit din nou, iar razele sale incalzeau acum ruinele ingropate sub 7 m de cenusa. Va puteti imagina cat de multa liniste s-a revarsat peste pamantul secat de viata… .

DSC_0323

DSC_0344

Unul dintre cele mai afectate orase a fost Pompeii, despre care sunt convinsa ca ati auzit. Nu doresc sa intru in detalii, deoarece internetul ne ofera o serie intreaga de documentare cu date exacte despre oras si despre ceea ce s-a intamplat mai exact acolo. Scriu acest articol, totusi, din dorinta de a prezenta dintr-o alta perspectiva si nu cea istorica sau arheologica asa cum au fost descrise ruinele pana acum, ci mai degraba dintr-o perspectiva personala. Mai exact ceea ce m-a impresionat la acest oras si cum am descoperit frumusetea care se ascunde printre ruine.

DSC_0355

DSC_0375

DSC_0418

Pompeiiul in perioada sa de glorie era un oras format dintr-o societate nu foarte diferita de cea in care traim noi azi, era un oras efervescent, port la perioada aceea, destul de aglomerat si popular in Imperiul Roman. Desi sclavia era in floare si existau destul de multi sclavi in Pompeii, populatia care predomina era formata din oameni destul de instariti. Pompeiul de azi, ne ofera resurse nenumarate si posibilitati de a reproduce viata oamenilor de atunci, deoarece dintre toate orasele afectate este cel mai bine conservat. A stat sub cenusa mai bine de 1800 de ani pana cand a fost dezgropat si deschis pentru vizitare. Acel strat gros de cenusa a ajutat la conservarea tuturor ramasitelor care au supravietuit dezastrului, printre ele se numara atat locuintele oamenilor cat si trupurile lor pietrificate.

DSC_0433

DSC_0436

DSC_0486

Dupa aproape 2000 de ani Pompeiiul isi deschide portile in fiecare dimineata pentru sute de turisti care vin sa vada unul dintre cele mai mari situri arheologice din lume. Pentru mai bine de 6 ore ne-am plimbat pe strazile unui oras blocat parca in timp. Strazile pietruite au ramas intacte, ca majoritatea cladirilor. Tot ce a disparut au fost acoperisurile caselor si constructiile din lemn. Pe strazile principale si in piata centrala e forfota mare, sunt foarte multi turisti care alearga de la un obiectiv la altul. Sfatul meu pentru toti cei care vor sa viziteze orasul Pompeii, este sa nu va limitati la aleile principale sau la cladirile imense marcate strident pe harta. Farmecul orasului se descopera doar ratacind printre aleile inguste si intrand in ruinele caselor.

DSC_0495

DSC_0538

DSC_0547

Odata pierdut in inima orasului incepi sa intelegi exact ceea ce s-a intamplat acolo. Este greu de imaginat teroarea si chinul prin care a trecut intreg orasul, devenind o fila de istorie in cateva ore. Natura nu este intotdeauna superba, ea poate fi foarte devastatoare si printr-un dezastru natural ca cel provocat de Vulcanul Vezuviu, ne putem da usor seama de forta cu care este inzestrat pamantul. De puterea vulcanului si de pericolul ce ii urmarea, locuitorii din Pompeii nu erau constienti, insa, de minunatia naturii si de roadele ei, da. Spun acest lucru pentru ca este vizibil la tot pasul ca au trait in armonie cu natura care ii inconjura si se bucurau de ea intr-un mod in care noi nu o mai facem.

DSC_0658

DSC_0661

DSC_0726

Casele erau mici, dar gradinile uriase. Intr-adevar in oras se gasesc si ruinele unor vile de proportii, se putea observa prin acest lucru bogatia de care avea parte fiecare familie, insa, cu cat era casa mai mare cu atat era si gradina. Gradinile inconjurau casele, unele erau suspendate in diferite forme de terase pe mai multe nivele. Cei mai instariti aveau vie si gradini cu legume, altii se bucurau doar de flori, dar un lucru era sigur, se bucurau de natura intr-un mod foarte sensibil, o venerau, o imbratisau si o aduceau in casele lor in moduri diverse si unice. Cele mai frumoase sunt gradinile interioare. Practic casele erau inconjurate de gradini, iar mai apoi casa in sine injonjurau o alta gradina, in mijlocul ei tronand cate o fantana, sau la cei mai bogati un impluvium, bazin din marmura sau piatra in care se acumula apa de ploaie.

DSC_0729

DSC_0731

Este absolut fascinanta plimbarea printr-un oras pustiu, in care se poate simti groaza prin care au trecut locuitorii, insa, cu toate acestea orasul nu este deloc sinistru si nici lipsit de viata nu e. Natura, oricat de neiertatoare si distrugatoare ar fi, ea nu se sfarseste odata cu moartea pentru ca renaste. Din Pompeii au disparut doar oamenii, viata in schimb a renascut. Gradinile au inflorit din nou, via rodeste an de an, iar in fantani curge apa proaspata, functionand inclusiv sistemul de drenare si canalizare a ei, vechi de 2000 de ani. Daca indraznesti sa calci in curtile caselor parasite, admirand picturile ramase intacte, de dupa colturi se pot zari mici grupuri de soparle. La inceput am vazut doar una, apoi cred ca erau cateva zeci, se pare ca cineva tot mai locuieste printre zidurile uitate de vreme.

DSC_0745

DSC_0793

In concluzie, as vrea sa spun ca ruinele orasului Pompeii reprezinta unul dintre cele mai frumoase si spectaculoase obiective turistice pe care l-am vizitat, atat pentru incarcatura si valoarea istorica pe care o reprezinta cat si pentru lectia pe care am invatat-o acolo. Daca Vezuviu nu ar fi erupt in acea zi, azi poate, nu am fi avut un astfel de vestigiu, atat de mare, care sa ne ofere detalii concrete despre viata unor oameni care au trait acum 2000 de ani. Nu trebuie sa privim doar partea urata a lucrurilor, pana la urma, sub o forma sau alta viata s-a strecurat printre ruine, gradinile sunt mai inflorite ca niciodata, iar oamenii chiar daca nu mai locuiesc acolo, impanzesc orasul zi de zi, creand oarecum forfota ce domina strazile odinioara.

DSC_0794

Adela Teban

Baile Reginei Giovanna-Bath of Queen Giovanna

Baile Reginei Giovanna se afla la capatul orasului Sorrento. La iesirea din oras se face un drum la stanga si incepe coborarea spre mare. Drumul este format din alei inguste, pietruite, foarte alunecoase, insa, peisajul devine din ce in ce mai boem odata cu apropierea de mare. Aleile sunt impodobite cu flori Bougainvillea colorate in nuante tari de roz si mov printre care se zareste marea. 20180720_093952La mijlocul drumului, de o parte si de alta a aleilor care duc spre golf, se intinde o livada superba de maslini, aceasta fiind prima terasa a vilei Reginei Giovanna care isi are asezarea pe aceasta bucata de coasta. Vila este formata din mai multe terase care coboara treptat spre mare, avand in mijloc o mica laguna perfecta pt baie, deoarece este ferita de curentii din larg, iar stancile din apa nu sunt la fel de dure ca cele din afara golfului. 20180720_11250220180720_094222Valurile Marii Tireniene se sparg de stancile costei fara plaja. Aceasta parte a Peninsulei Sorrentine nu are deloc plaja, de aceea a fost o necesitate construirea schelelor de lemn care formeaza alei pe marginea stancilor, pentru a putea fi traversate mai usor. In trecut aceste alei nu existau, iar accesul la vila era posibil doar prin partea de sus, prin livada de maslini sau direct de pe mare cu barca. 20180720_09465320180720_094823Laguna, unde azi foarte multi turisti vin sa se racoreasca, in trecut era un loc privat, preferat de regina, petrecandu-si aici cele mai calde zile de vara. Se spune ca regina era adesea vizitata de marinari, acestia intrau cu barcile, in miezul noptii, prin deschizatura stancii pentru a nu fi vazuti. 20180720_101504In perioada Imperiului Roman, vila reprezenta resedinta de vara a reginei Giovanna, cunoscuta si ca Giovanna D`Anjou, prima regina din Napoli. Vila este orientata spre partea de Nord a peninsulei, avand cea mai buna pozitie de pe coasta comparativ cu celelalte vile. De aici se zareste atat Golful Napoli cat si Golful Salerno, iar in fata este orientata catre insula Capri. In laterale avea de asemenea o priveliste perfecta catre celelalte vile localizate pe coasta. Bineinteles ca de pe terasele vilei se zareste la orizont si vulcanul Vezuviu. Nu degeaba era resedinta preferata a reginei, loc in care isi petrecea toate vacantele de vara.DSC_0171In fotografia urmatoare se poate observa o schita cu reconstructia virtuala a vilei, cum arata in perioada sa de glorie. DSC_0170Azi au mai ramas doar ruinele si istoria unui loc de poveste care odata era plin de viata si de bogatie. Odata ajunsi in acest loc tot ce putem face este sa ne racorim in laguna care a ramas parca neatinsa de valurile timpului, dar plina de amintirile Reginei Giovanna si a tuturor celor care au colindat aceste meleaguri.DSC_0168Adela Teban

Sorrento (2) – De la lamai la limoncello – From lemons to limoncello

In articolul anterior, am vorbit despre frumusetea orasului Sorrento si v-am promis un alt articol dedicat exclusiv lamailor, deoarece sunt un simbol pentru acest oras. Cine ar fi crezut ca un fruct banal precum lamaia poate fi atat de interesant si exploatat in diferite forme, astfel incat, un oras din Europa care nu este nici pe de parte originea lamaiului, sa fie supranumit „pamantul lamailor” (The land of lemons).

DSC_0797

DSC_0786

DSC_0745

Lamaiul (Citrus limon), este un arbust care face parte din familia Rutaceae si este originar din Asia. A fost introdus in Europa, pentru prima data in sudul Italiei, pe vremea Imperiului Roman, insa, a inceput sa fie cultivat la scara larga abia intre anii 1000-1150 d.Hr. Exista diferite varietati de lamai, acesta fiind raspandit in toata lumea la momentul actual, iar soiurile de lamai difera in functie de zona. Varietatea despre care vorbim azi se numeste, Femminello St. Teresa, care cuprinde mai multe soiuri, cele mai importante fiind Limone di Sorrento, Femminiello amalfitano, Limone di Maiori etc. Fiecare soi in parte are o intrebuintare, cele mai mari se folosesc la gatit, pe cand cele mai mici se folosesc pentru diferite bauturi.

DSC_0799

DSC_0767

DSC_0748

In Peninsula Sorrentina si pe toata Coasta Amalfi este plin de terase cu gradini de citrice care completeaza perfect peisajul de pe coasta. Intr-o zi de vara torida, dupa un drum destul de lung printre lamai si vita de vie, atmosfera mediteraneana ar fi ideala la marginea marii, savurand pe o terasa, o limonada rece, insa, in Sorrento ne-am racorit altfel. Dupa cina, se serveste direct de la congelator o bautura pe baza de lamai, dar cu putin alcool, numita Limoncello.

DSC_0071

20180722_121156

20180722_121205

Limoncello este o bautura traditionala, originara din Sorrento care nu lipseste din casele oamenilor, fiind usor de preparat chiar si acasa. Bautura are la baza sucul de lamaie, coaja de la fruct, apa, zahar si alcool. Reteta clasica se face doar cu lamaile „Limone di Sorrento” si are un gust specific dulce-acrisor, insa, mergand pe deviza „cate case atatea obiceiuri”, limoncello se poate face in mai multe moduri, jongland cantitatea de lamai, de zahar, alcool sau chiar in combinatii cu alte citrice, in functie de preferintele fiecaruia. Recomandarea localnicilor este ca limoncello sa fie baut neaparat dupa masa si rece, daca se poate scos din congelator si de asemenea in pahare de ceramica racite.

DSC_0770

DSC_0060

Avand in vedere ca turistii la inceput nu cunosc astfel de reguli de servire si consumare a preparatelor locale, personal, am gustat in fiecare orasel de pe coasta, pe care l-am vizitat, sau chiar la micile fabrici de limoncello intalnite pe drum, cate un pahar din faimoasa bautura si pot spune ca nici unul nu este la fel si niciunul nu se compara cu cel din Sorrento. Este foarte amuzant cum localnicii sunt atat de entuziasmati de bautura lor traditionala, astfel incat, aflat in zona si nestiind de ea, efectiv nu ai cum sa ratezi o degustare de limoncello deoarece se ofera peste tot din partea casei, la restaurante sau chiar pe strada in sutele de magazine ce impanzesc stradutele inguste. Cat vezi cu ochii e plin de lamai si limoncello. Un simbol si o traditie exploatata la maxim!

DSC_0775

Adela Teban

Sorrento (1) – Pe urmele sirenelor – The land of sirens

Salutare si bine ati revenit! Dupa o vacanta superba, revin cu forte proaspete pe blog si va propun pentru luna august o serie de postari sub forma „jurnal de calatorie”. Incepem astfel calatoria cu minunatul Sorrento, o comuna la cativa km de Napoli, Italia. Am in minte aceasta locatie de cativa ani si in sfarsit am reusit sa ajung acolo. Nu cred ca exista cuvinte potrivite pentru a descrie 100% atmosfera si frumusetea locului, insa pot spune ca poetii si artistii care au fost inspirati de aceste meleaguri n-au exagerat cand au spus ca Sorrento este un taram de poveste.

2
Sea view from Piazza Tasso, Sorrento

Sorrento, face parte din Peninsula Sorrentina, fiind o asezare pe coasta la 50m inaltime fata de nivelul marii, inconjurata de vegetatia luxurianta si mediteraneana a muntilor Lattari. In secolul XVIII era supranumit „Sorrento cel bland”, datorita climei si frumusetii locului, dar esenta localitatii este redata de numele sau real provenit din limba latina, Surrentum, asociat cu mitul sirenelor. Legendele cu sirene sunt foarte populare in aceasta parte a Italiei, se spune ca atat in golful Peninsulei Sorentina cat si pe Coasta Amalfi, traiau sirene care atrageau marinarii foarte aproape de tarm unde esuau de cele mai multe ori corabiile lor. Cantecul sirenelor era dulce si magic, nimeni nu-i putea rezista. Insusi Homer a scris in Odiseea sa despre sirenele din Sorrento, acestea l-au atras si pe Ulise in golf, insa, el a fost singurul care a rezistat magiei lor.

1
Villa Comunale
6
Piazza Tasso

14Sirene nu am vazut, dar magia lor am simtit-o. Din propie experienta pot spune ca Sorrento are un farmec aparte, din cate locuri am vizitat pana acum nu se compara cu nici unul. Bineinteles ca nu se poate compara muntele cu marea si orasul cu padurea, insa, ma refer la acest colt de lume ca la ceva aparte, deosebit care nu are termen de comparatie. De ce? Pentru ca aici gasim de toate, muntele cu stancile sale taioase si dure, pline de vegetatie, se intalneste cu o mare limpede, de un albastru ireal. Orasul are o arhitectura speciala, tipica acestei zone, predominand culorile vii si decorurile cu gresie pictata in diferite forme. 713

11
Hand painted ceramics
10
Artizanal shop

Stradutele orasului sunt inguste si pline de comerciantii fara de care atmosfera nu ar fi fost completa. De o parte si de alta a strazilor se intind magazine cu ceramica pictata manual, suveniruri sau haine, predominand culoarea galbena si lamaile imprimate pe fiecare obiect care se poate vinde, acestea fiind un simbol al orasului, dar despre lamai va povestesc intr-un articol urmator. Lasand la o parte stradutele si piata din centrul orasului, putem ajunge in cel mai inalt punct din Sorrento si anume Villa Comunale, un parc plin cu flori si copaci exotici. Totusi, nu plantele viu colorate fac acest loc mirific, ci peisajul care ofera o priveliste de vis catre coasta, catre port si in special catre vulcanul Vezuviu care se zareste printre nori la orizont.
4

3
Marina grande
15
Vesuvius

La iesirea din Villa Comunale se afla o biserica putin mai aparte fata de restul bisericilor din oras, datorita curtii sale interioare. Daca pana acum ne-am delectat cu aroma de lamai si povesti cu sirene, odata intrat in aceasta curte parca pasesti in timp real in povestile lui Alexandre Dumas si te poti astepta oricand sa apara de dupa colt un muschetar cu un trandafir rosu in mana. Atmosfera romantica nu se termina la iesirea din gradina ci predomina parca tot mai mult in oras odata cu lasarea serii.

8
Cloister of S. Francis Monastery

9Pe inserat, dupa coborarea scarilor din piatra cubica si parcurgerea unor tunele inguste si slab luminate, in fata apar din nou cateva terase apartinand portului Marina Grande. Acest port in trecut era un sat pescaresc unde oamenii isi castigau existenta exclusiv din pescuit, azi apartine de Sorrento si reprezinta unul din punctele cheie ale orasului. Seara, insa, in port este liniste, terasele sunt mai putin aglomerate ca in centrul orasului, iar barcile plutesc linistite pe malul marii. Este locul perfect pentru cina si pentru incheierea unei zile superbe pe coasta.161721Daca va asteptati sa va treziti la realitate, asta nu se va intampla, deoarece Sorrento este cu adevarat un loc de poveste in care fiecare colt are alta istorie, culoare si aroma. Chiar daca sirenele nu se zaresc, vraja lor a cuprins cu siguranta meleagurile acestea. Pentru a va convinge trebuie sa ajungeti cel putin odata in viata aici. 2019

18
Marina grande

Adela Teban

Mantia de zapada a Muntelui Fuji

Azi calatorim spre un veritabil simbol al Japoniei, Muntele Fuji. Desi este foarte cunoscut si vizitat anual de milioane de turisti, sunt cateva aspecte legate de Fuji pe care putini dintre noi le cunosc. Fuji reprezinta un vulcan, nestins, inalt de 3776 m. Ultima eruptie a avut loc in anul 1707 si a fost atat de puternica incat cenusa a ajuns pe strazile orasului Tokyo, acesta aflandu-se la 96 de km distanta.

assets.atlasobscura
http://www.assets.atlasobscura.com

Se spune ca Muntele Fuji este atat de maiestruos si misterios, incat sentimentele de veneratie si uimire generate vizitatorilor sai nu pot fi redate nici in literatura, nici in pictura, desi foarte multi artisti au incercat sa-l incorporeze in operele lor de arta. Muntele nu atrage atentia doar prin eleganta sa, ci si prin faptul ca varful este in permanenta schimbare. Este acoperit de zapada tot timpul anului, insa mantia sa alba urca si coboara in functie de anotimp, nefiind niciodata la fel. Uneori este acoperit de ceata, alteori lumina soarelui reflecta raze de diferite culori, invaluind muntele in si mai mult mister.

Mt. Fuji, Japan
http://www.gaijinpot.scdn3.secure.raxcdn.com

Japonezii, in special bastinasii, ainu, numesc muntele, Fuji-san. Astfel numelui ii este adaugata formula de politete cuvenita unei persoane apreciate. Pentru budisti si adepti ai sintoismului (religie care venereaza spiritele naturii), muntele Fuji este sfant. De asemenea, exista o secta religioasa dedicata in totalitate muntelui, numita Fuji-ko, fondata in 1558. Pe langa turistii care viziteaza anual zona, pe munte se fac de sute de ani diferite pelerinaje. Pana in 1868, femeilor le era interzis sa urce pe munte, iar barbatii care urcau duceau cu ei o piatra, simbolizand greutatea pacatelor lumii de la poalele muntelui.

travelplanet.in.jpg
http://www.travelplanet.in

Sursa: Descoperiti minunile lumii-Reader`s Digest
Adela Teban

Dealuri de ciocolata si legende cu uriasi

Va propun o calatorie in Filipine, mai exact in Insula Bohol. Dealurile acestei insule sunt conice, dar cu varfurile rotunjite si pline de verdeata. Datorita faptului ca vegetatia din zona este reprezentata de plante ierboase, in sezonul uscat acestea sunt arse de soare si capata o culoare maronie. Astfel din luna februarie pana in luna mai dealurile par invelite in ciocolata. Odata cu terminarea anotimpului uscat, ploile tropicale pun stapanire pe tinut si datorita lor vegetia se reintoarce la viata.

dealuri-de-ciocolata-8.jpg
http://www.cunoastelumea.ro

Insula Bohol este localizata in Arhipelagul Visaya si gazduieste 1268 de versanti pe un platou in centrul insulei. Inaltimea lor variaza intre 30 si 100 m, iar formarea acestora este un lucru putin cunoscut. Se presupune ca ploile tropicale dese au dus in timp la eroziunea dealurilor, capatand forma pe care o au acum. Insa, un lucru ciudat este faptul ca nici un deal nu prezinta pesteri, in mod normal in astfel de zone calcaroase aceste formatiuni sunt frecvente.

cdn-image.travelandleisure.jpg
http://www.cdn-image.travelandleisure.com

Legendele spun ca dealurile de ciocolata au fost formate de uriasi. Povestile cu uriasi fac inconjorul lumii de mii de ani si se pare ca au ajuns si in Filipine. Se spune ca doi uriasi se luptau si aruncau cu stanci si cu pamant unul dupa altul. Lupta a durat foarte mult, iar ambii uriasi au obosit, nereusind sa se doboare. La final au hotarat ca nu mai are rost sa se certe si s-au impacat, parasind insula ca doi prieteni. In urma lor au lasat mormane de pamant care in timp s-au acoperit cu verdeata si astfel au luat nastere dealurile de cioclata.

i2.wp.comoutoftownblog.jpg
http://www.i2.wp.com/comoutoftownblog.com

Cu legende sau nu, dealurile de ciocolata sunt un loc important pentru filipinezi, atat din punct de vedere turistic cat si din punct de vedere istoric. In Insula Bohol, in anul 1565 a fost semnat primul document oficial intre locuitorii insulei si regatul spaniol. Datu Sikatuna, seful local, a semnat un tratat de prietenie cu Miguel Lopez de Legazpi, reprezentantul regelui Filip al II-lea. Acestia au semnat documentul, dupa care au baut un vin amestecat cu propriul lor sange, acest act purtand numele de „pactul sangelui”. Nu dupa mult timp, insasi tara a primit numele regelui Filip si anume Filipine.

Adela Teban